ph: in piedi Gianni Garbati
di Giuseppe Corongiu
Gianni Garbati, casteddaiu, iscenògrafu, diplomadu in s’Acadèmia de sas Bellas Artes de Roma. At bivìdu una vida semper a cuntatu cun s’arte movende dae su teatru partzidu intre Casteddu e sa capitale italiana. Lìrica, televisione e, pro annos medas, traballende pro su tzìnema. Un’artista verdaderu. Dae 18 annos bivet in Madrid e, dae su 2004, dae cando est naschida, est presidente de s’Asociacion Circolo Sardo Ichnusa di Madrid. Unu tzìrculu de disterrados chi at semper tentu un’apentu nòdidu pro sas chistiones artìsticas de s’ìsula e finas pro sa chistione linguìstica. Como assòtziu e presidente sunt impitzados pro sa chistione de sa valorizatzione de sa tradutzione in sardu de su cabu de òbera de sa literadura mondiale e ispagnola, Don Chisciote. Ant organizadu paris cun su Coordinamentu pro su Sardu Ufitziale sa prima presentada in Tàtari e sunt cuncordende fainas de importu in sa Penìsula Ibèrica pro isparghinare s’òbera cumpletada dae Gianni Muroni. B’at traballu meda de fàghere, ma Gianni non s’assustrat.
Comente la bides sa Sardigna dae Madrid? Semus totus ischissiados che a Don Chisciote o tenimus carchi ispera? Sa Sardigna est una realidade ligada galu a Roma e non, comente diat dèvere èssere, a totu s’Europa e a su mundu. A dies de oe una maga de nèula mentale chi nos imbaddinat non nos cunsentit de bìdere àteras realidades chi diant pòdere batire richesa e cuncàmbias econòmicas. Non bidimus sa realidade. A tales chi sos mulinos a bentu sunt mostros chi nos impedint de cumprèndere chi s’Itàlia no est una terra promissa, ma una realidade comente àteras donosa e fea a su matessi tempus. Pro si sarvare, sa Sardigna, est pretzisu chi fatzat unu caminu suo torrende-si-nche a fàghere mere de sa cultura sua naturale, de s’istòria e de sa limba sua.
Ti mancant sa Sardigna e Casteddu o in Madrid ses cuntentu? Deo e su bonu de sos sardos chi semus in Madrid semus cuntentos. No in tamen custu sos ligàmenes cun parentes e amigos de s’Isula faghent a manera chi su filu de Arianna immaginàriu chi nos prendet siat semper biu e pulsante, unu filu chi si torrat a illonghiare cando, pustis carchi tempus coladu in terra sarda, torramus cuntentos a cussa chi oe est sa domo nostra.
Cantu est difìtzile a fàghre su presidente de unu tzìrculu de sos Sardos? Pro more de s’esperièntzia mia in s’ispetàculu non mi costat meda a mi impitzare de sas atividades de su tzìrculu. Torrende gràtzias a sos sòtzios chi mi dant cunfiàntzia, resessimus a acumprire unu muntone de ideas chi cada annu nos permitint de batire a Madrid meda cultura sarda, artistas, iscritores e totu cussu chi est “produidu in Sardigna”.
Ma sa Regione a bos agiuat? O truncat sos finantziamentos? A dolu mannu, in sos ùrtimos annos, sunt minimadas meda sas disponibilidades de sa Regione a favore de sos tzìrculos. Beru est ca sas mudas bi sunt: unos cantos càmbiant, àteros morint, àteros galu nde naschent. Pro custu su traballu nostru de ambasciadores depet sighire e si depet ismanniare a tales chi sa difusione de su chi est produidu in Sardigna siat fatu connòschere. Totu custu, a manera òvia, pro meressimentu de s’Assessoradu de su Traballu e Emigratzione chi donat sos contributos a sos tzìrculos, ma finas de sos àteros assessorados de sa Sardigna.
Comente naschet s’apentu de su Tzìrculu de Madrid pro sa limba sarda? M’ammento chi in su 2004, cando semus naschidos, aiat connotu a su chi diat èssere istadu su prus tostorrudu sustenidore de sa limba sarda Xavier Frias Conde. Asturianu, Xavier faeddat e iscriet a manera normale unas deghe o prus limbas (apo pèrdidu su contu) e s’est mustradu un’iscritore de gabbale finas pro pipios. Faeddat e iscriet in sardu puru. Cun issu amus acumpridu, in sos annos colados, progetos medas pro sa difusione de sa limba iscrita in Ispagna, paisu chi a mie m’at fatu a cumprèndere cantu importante e determinante est s’impreu de limba pròpria. Custu pro more de s’ordinamentu costitutzionale ispagnolu chi garantit autonomias culturales fortes. In Ispagna sas regiones faghent sas leges cun sa limba issoro e àplicant a manera cuncreta su bilinguismu, dende prus richesa culturale a sa penìsula ibèrica.
Comente bides sa situatzione como in Sardigna pro sa limba sarda? Inoghe su catalanu, su bascu, su galitzianu, su valentzianu….e dae s’àtera banda? S’Itàlia cun sas culturas seculares multiformes suas abbandonadas, ismentigadas, oscuradas, reduidas a mustajones, a favore de un’ùnica cultura linguìstica ebbia. Oe che a eris, nois de sos tzìrculos de Ispagna, sighimus a mantènnere sa lìnia, pro acasagiare e amplificare sas mègius esperièntzias sardas de faeddada e iscritura de su sardu, pro las torrare a presentare in Sardigna cun una beste noa pustis s’esperièntzia internatzionale.
Pro ite t’est agradada sa faina de Don Chisciote traduidu in sardu? Depo nàrrere chi est istadu un’ispantu e una meravìgia. Un’operatzione atrivida, naschida cun sa Giunta Regionale de unos cantos annos como, e tirada a dae in antis pro meressimentu de su tradutore Gianni Muroni paris cun sa domo editoriale Condaghes. Un’àteru libru in sardu chi s’annanghet a sos àteros autores internatzionales traduidos finas a como. Una sienda chi faghet isperiare bene pro su tempus benidore.
E in Tàtari? Bene est andada? Pro more de su Coordinamentu Sardu Ufitziale, chi at postu in pare paritzos sòtzios (Pro no ismentigare, sos tzìrculos de Bartzellona e Madrid paris cun Istitutu Autònomu Sardu Fernando Santi) amus detzisu de agiuare sa presentatzione de su Don Chisciote traduidu in sardu chi in su mese de maju amus a batire in Ispagna, cun sa drammatizatzione de su testu de s’atore Giulio Landis e de sas mùsicas galanas e atzisadoras de Frantziscu Medda-Arrogalla.
As naradu chi Don Chisciote depet girare in Europa? Ite depes organizare? Amus a cuncordare sa drammatizatzione de su Don Chisciote in sardu cun mùsica su 21 in Bartzellona (cun s’incuru de su Tzìrculu Sardu Salvador d’Horta diretu dae Claudia Loi) e su 23 siat in Castilla la Mancha e a Madrid (organizada dae su tzìrculu meu). Cun s’agiudu de s’Istitutu Fernando Santi e de Pierpaolo Cicalò amus s’idea de traballare finas paris cun àteros tzìrculos pro girare peri s’Itàlia e s’Europa. Finas ca ocannu sunt sos 400 annos dae sa morte de s’autore Miquel de Cervantes e tocat a nde aprofitare.
E a El Toboso, ite at a capitare? Su 23 semper de su mese de maju de ocannu, a oras de sas 13.00, at a èssere pro totus nois una die de de festa manna. Amus a tènnere su praghere e s’onore de intregare a su sìndigu de su comunu de El Toboso (sa bidda de Dulcinea, a belle 120 chilòmetros dae Madrid) su libru “Don Chisciote de sa Màntzia” chi at a intrare in sa colletzione istòrica paris cun sos àteros 400 volumes de su cabu de òbera de Cervantes traduidos in 70 limbas diferentes de su mundu. In su museu cervantinu, a pustis de sa tzerimònia ufitziale, in presèntzia de sas iscolas de sa bidda, amus a tènnere su praghere de ascurtare sa drammatizatzione cun Elio Arthemalle e Arrogalla.
Bellu meda pro sa Sardigna e sa cultura sua. Ma tue in custas peleas t’intendes prus Don Chisciote o prus Sàncio? Sunt duas personàgios diferentes chi lompent a un’intesa perfeta. Ant òticas diversas, ma sunt intro de sa matessi istòria. No isco, o ambos o mancunu de sos duos. Torro a nàrrere: su chi nos podet insingiare custu libru est a connòschere sos mulinos a bentu beros dae cussos immaginàrios pro cumprèndere su caminu chi tocat a fàghere. Su chi contat a beru est a istesiare sa nèula dae sos ogros…pro bìdere a beru sa realidade.
